Partea a treia - În exil
"Eu zic Domnuluimeu: «Tu esti Domnul meu, Tu esti singura mea fericire!» "
(Psalmul 16:2)
(Psalmul 16:2)
III a) Peregrinări
"Ascultati Cuvântul Domnului, neamuri, si vestiti-l..."(Ieremia 31:10)
Divergenţele doctrinare foarte ascuţite declanşate între Dumitru Cornilescu şi apărătorii ortodoxiei ajunseseră la un nivel aşa de ridicat, încât unii chiar se temeau pentru viaţa lui. S-a ajuns astfel la ideea că ar fi bine ca el să plece pentru un timp din ţară, pentru a permite spiritelor să se liniştească. De aceea, în iulie 1923, în urma unei convorbiri avute cu Patriarhul Miron Cristea care preţuia pe Dumitru Cornilescu, acesta a fost sfătuit să plece din ţară pentru o perioadă mai lungă, în acelaşi an, Dumitru Cornilescu avusese un conflict cu generalul Rusescu, a cărui soră frecventa adunările creştine. Generalul Rusescu s-a considerat insultat de Cornilescu, deoarece îi spusese că este păcătos, că nu este credincios şi de aceea l-a provocat la duel. La 1 iulie 1923 Dumitru Cornilescu a plecat împreună cu Tudor Popescu în concediu, în Germania. Cu această ocazie, s-au oprit mai întâi la o casă de odihnă pentru credincioşi de la Blankenburg, a cărei adresă Dumitru Cornilescu o găsise când era student, pe revista cu care era învelită una din cărţile pe care directorul seminarului i le-a dat să le citească, în timpul călătoriilor făcute la Londra pentru tipărirea Bibliei, Dumitru Corni lescu mai fusese în acest loc, unde făcuse cunoştinţă cu un pastor credincios, Ernest Modersohn. în fiecare vară acesta ţinea un studiu biblic. El făcea parte din cultul protestant, dar nu s-a despărţit niciodată de această biserică, deşi participa activ la o mişcare neoprotestantă numită Geminschaft. Datorită situaţiei oarecum comune pe care o aveau, precum şi concepţiilor asemănătoare, între cei doi preoţi români şi pastorul Modersohn s-a realizat o prietenie strânsă. În unele publicaţii ale sale, pastorul Modersohn recunoştea că el însuşi a fost binecuvântat prin legătura cu aceşti doi credincioşi români. Modersohn a prezentat pe cei doi preoţi tinerilor pastori adunaţi la cursul de vară şi i-a invitat să vorbească. Dumitru Cornilescu a făcut-o cu mare reţinere, deoarece considera că nu ştie destul de bine limba germană. Dar toţi cei de faţă s-au arătat interesaţi de lucrarea celor doi români, în timp ce, foarte transpirat, Cornilescu se plimba apoi pe aleile parcului înconjurător, o domnişoară care participase la discuţie, s-a apropiat de el şi l-a încurajat, spunân-du-i ce mult bine au făcut sufletului ei cele auzite din partea lui. Modersohn însuşi a fost profund impresionat de cele spuse de Cornilescu, care reprezentau experienţe de viaţă. A colectat pentru el o mare sumă de bani şi i-a oferit-o. Se găsea în străinătate susţinut tot de subvenţiile prinţesei Callimachi. Cornilescu a vizitat mai multe case de odihnă pentru credincioşi, şi chiar a stat câtva timp într-o casă de odihnă de la Erholungheim, condusă de diaco-niţe. Aici a întâlnit pe directoarea sanatoriului şi şcolii de diacone din Lăndli, Elveţia. Ea l-a invitat zicându-i: „Vino să te odihneşti un timp în Elveţia şi să vorbeşti musafirilor sanatoriului nostru." Dumitru Cornilescu a acceptat invitaţia pe timpul vacanţei, dar nu a rămas pentru totdeauna acolo, cum a fost rugat. Astfel, a început o perioadă lungă de peregrinări prin mai multe case de odihnă, case particulare şi hoteluri din diferite ţări europene, înainte să dea curs chemării care avea să-şi pună pecetea pe cea mai lungă perioadă din viaţa lui. în septembrie 1923 pleacă în Elveţia şi locuieşte la Iverdon, la nişte prieteni, între octombrie 1923 şi iulie 1924 este invitat de un avocat la Londra să predice Evanghelia în această ţară. Acest timp l-a folosit şi pentru a duce tratativele necesare cu Societatea pentru Răspândirea Bibliei în Anglia şi Străinătate, pentru ca aceasta să-şi asume sarcina tipăririi Bibliei traduse de el, spre a fi scutit de grija banilor necesari publicării ei. Cu această ocazie s-a întâlnit la Londra cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, care ducea în acelaşi timp tratative pentru ca societatea respectivă să publice traducerea bisericească a Bibliei. După îndelungate discuţii, societatea a acceptat numai traducerea efectuată de Cornilescu. şi i-a solicitat pregătirea unei ediţii noi, lucru pe care l-a început imediat lucrând la ea mai întâi la Londra şi apoi în Elveţia. în august şi septembrie 1924 a studiat în Franţa, la Bologne, iar apoi la o staţiune din Savoie - Mornex, la o casă de odihnă pentru credincioşi, unde de asemenea a fost invitat să predice. A făcut acest lucru împreună cu preotul G. Criveanu, mai târziu episcop al Huşilor. S-a întors în Elveţia, locuind mai întâi la Lausanne şi apoi la St. Gallen, vestitele staţiuni de odihnă, în acest timp a lucrat la noua ediţie a Bibliei, a predicat unde era invitat şi a pregătit pentru publicare unele din predicile sale în limbile germană, engleză şi franceză, în mai-iunie 1925 îl regăsim în Franţa, probabil pentru a-şi îngriji sănătatea din ce în ce mai şubredă, în iulie-august ale aceluiaşi an, călătoreşte din nou în Anglia pentru întâlniri cu agenţii Societăţii Biblice Britanice, fiind totodată invitat să se odihnească în casa unui credincios bogat, la Illford. înainte de a se stabili definitiv în Elveţia, dând curs invitaţiei mai vechi primită în Germania cu 4 ani în urmă, stă la Cannes, în Franţa, unde lucrează, scrie, şi pregăteşte pentru publicare materialele acumulate până atunci.
No comments...
