Mi-e dor de ape tulburi
Te trezesti in acelasi pat si-ti aduci aminte de aceleasi vise, care le-ai mai visat candva; te duci in baie si faci acelasi lucru, pe care l-ai facut si ieri; te uiti in aceeasi oglinda, sperand sa vezi cevaa ce ai visat, dar vezi aceeasi fata, pe care ai mai vazut-o candva; te speli pe aceleasi maini si pe aceeasi fata, cu aceeasi apa, apa rece, apa curata, apa sterila; te imbraci cu aceleasi haine, de ieri si de azi, si te duci spre acelasi servici de ieri si de maine; inainte de a iesi din aceeasi casa, iti bei cafeaua de veci, din aceeasi ceasca alintata care, va sfarsi murdara in aceeasi chiuveta, vesnic aglomerata; afara te asteapta aceiasi cai putere, fara potcoave noi, fara vlaga, fara jar care te vor duce pe la acelasi semafor, unde vei astepta in fata acelorasi culori ca si ieri, ca si azi, ca si maine; la adio asculti aceleasi stiri, mereu noi, pentru aceiasi oameni vechi; la acelasi serviciu de ieri te asteapta seful de veci cu sarcini de azi pentru ziua de ieri; la sfarsit, adica la acelasi sfirsit nesfarsitam te duci spre casa; spre aceeasi casa, unde te asteapta acelasi munte in chiuveta, aceiasi copii neastamparati , aceiasi parinti obositi, aceleasi filme de doi bani si o punguta (de popcorn) si acelasi pat tacut si nefacut; te culci si visezi...
Te trezesti in acelasi pat si-ti aduci aminte de un vis; se facea ca te scoli si te duci la baie si te uiti in aceeasi oglinda ca sa vezi aceeasi fata... insa picioarele nu te asculta, sunt aceleasi picioare slabe care-ti fac zilele cenusii si grele, de plumb; langa tine stau aceiasi vecini bolnavi, pe aceleasi covoare, paturi sau rogojini; incurabili, mizerabili, fara speranta; se ajuta unii pe altii in neputintele si scazamintele lor dar, fiecare nutreste speranta ca, atunci cand se vor tulbura apele , va fi pe faza, va fi mai iute decat toti ceilalti; toti se uita ofiliti, apatici si nostalgici spre aceeasi apa; apa curata, apasterila, apa nemiscata; o, de s-ar tulbura apele in dreptul meu, sa pot sari, pardon, sa ma potstogoli primul in apa! De ce nu mai vine ingerul? Mi-e dor de ape tulburi. Chiar daca nu ajung eu primul in apa si ma pisca un pic invidia, macar cineva pleaca fericit, se externeaza din spatiul cenusiu si aglomerat de anost al neputintelor. Mi-e dor de ape tulburi, de fericirea unuia care se duce vindecat.
Te trezesti in acelasi pat, acelasi pat al neputintei; ,,vrei sa te
faci sanatos?’’ - ,,n-am pe nimeni’’... mi-e dor de ingeri si de ape
tulburate; ,,ridicati patul si umbla’’- mi-e dor de Cineva! De cineva,
care ma intreaba, a carui vorbire discreta ma trezeste, ma deranjeaza,
ma tulbura, ma vindeca fara sa tulbure apele, cu exceptia celor in
care se scalda fariseii. Mi-e dor de oglinda, de casa, de semaforul la
care am stat si ieri si azi si maine, de copii rebeli, de parinti
osteniti. Cineva ma tulbura si ma vindeca. Mi-e dor.
Articol de Gili Indrie - Timisoara
