Este extrem de important să ştii de ce faci ce faci. Pentru aceasta trebuie
să înţelegi ce este botezul şi voi căuta să ţi-l explic în modul cel mai sumar
cu putinţă.
Există două interpretări fundamental diferite ale botezului.
Prima începe cu întrebarea: „Ce face sau ce realizează botezul?” Vei
observa că întrebarea însăşi presupune şi insinuează că botezul însuşi
realizează ceva. Iar răspunsul care se dă la această întrebare este că botezul
spală de păcatul strămoşesc (păcatul lui Adam, care se spune – fără nici o bază
scripturală – că se transmite ereditar) şi produce naşterea din nou (dogmă
numită în englezeşte „baptismal regeneration”). Trebuie iarăşi să observi că
teoria aceasta spune că botezul este un ritual magic (ritual care are putere in
sine) care produce nişte lucruri miraculoase. Totul este ca preotul să ştie ce
gesturi să facă şi ce cuvinte să spună şi ritualul devine astfel eficace. Din
cauza investirii botezului cu efecte magice a fost uşor să se treacă de la
botezul adulţilor la botezul copiilor mici (de vreme ce botezul însuşi
realizează aceste lucruri, de ce să nu-l aplici de la începutul drumului
vieţii?).
Noi nu găsim în Biblie învăţătura despre astfel de ritualuri magice.
Intrând în profunzime în ceea ce scrie Biblia despre botez (şi despre Cina
Domnului) ajungem să vedem că întrebarea pe care trebuie să o punem nu este „Ce
realizează botezul (sau Cina Domnului)?”, ci „Ce trebuie să trăiesc eu când mă
botez (sau când particip la Cina Domnului)?”
Botezul şi cina Domnului nu sunt ritualuri, ci sunt două acte de închinare. Şi Domnul Isus ne
învaţă că cine I se închină lui Dumnezeu trebuie să i se închine „în duh şi în
adevăr” (Ioan 4:23). Cu alte cuvinte, nu actul exterior de închinare face ceva,
ci acel ceva trebuie să se întâmple în duhul omului, în lăuntrul sau interiorul
lui, şi lucrul acela trebuie să se întâmple cu adevărat (să nu fie numai de
formă).
Atunci, ce trebuie să trăiască în lăuntrul său, în spiritul său, cel ce se
botează?
Prin botez, cel ce se botează face un act public, adică el spune publicului
ceva şi ceea ce spune el sunt lucruri extraordinar de fundamentale şi de
cruciale pentru viaţa lui, sau a ei.
Ce spune el/ea?
(1) Spune că a rupt-o cu
Satan, că nu-i mai aparţine lui Satan şi că moare şi se înmormântează faţă de
Satan. În primele secole, atunci când se botezau numai adulţii pe baza
credinţei personale, cel ce se boteza rostea chiar o formulă de lepădare de
Satan. Când s-a trecut la botezul copiilor mici (cândva prin secolul al
IV-lea), fiindcă bebeluşul nu putea rosti formula de lepădare de Satan, l-au
pus pe naş să o facă!
(2) Spune că L-a primit pe
Domnul Isus în viaţa lui/ei şi acum proclamă că este una cu Isus, că Isus este
Domnul lui/ei. Este ca la o nuntă. Cu câtăva vreme înainte, băiatul a
întrebat-o pe fată dacă vrea să fie soţia lui şi ea a acceptat. În inima lor,
ei sunt deja unul al celuilalt. Dar lucrul acesta nu-i suficient. Trebuie să
existe un ceremonial public prin care ei să fie declaraţi soţ şi soţie. Botezul
este actul de cununie cu Isus!
Toate acestea le deducem din Evanghelii şi în special din Romani 6:1-11.
Apostolul Petru (1 Petru 3:21) mai adaugă câteva lucruri despre botez:
(a)
Botezul nu-ţi spală păcatele. Păcatele tale au fost deja
spălate prin sângele Domnului Isus.
(b)
Botezul este mărturia unui cuget curat, adică este
mărturia publică a faptului că deja Domnul Isus ţi-a spălat păcatele. De aceea
eşti îmbrăcat în haine albe!
(c)
Botezul este o „icoană închipuitoare”, adică el exprimă
ceva, el spune ceva publicului. Petru se referă acolo la corabia lui Noe.
Intrând în corabie, cele opt persoane s-au separat de lumea coruptă, destinată
pieirii, şi apoi au trecut prin apele potopului dincolo de ele şi au intrat
într-o lume nouă. Trecând prin apa botezului, tu arăţi că ai ieşit din lumea
păcătoasă şi ai trecut în familia lui Dumnezeu.
Toate acestea „le spui” tu când faci actul botezului. Botezul nu-ţi face
ţie nimic. Botezul îţi dă ocazia să spui publicului minunile care s-au
întâmplat deja cu tine. Şi spunându-le, le
şi trăieşti mai profund:
Tu te desprinzi de orice drept de stăpânire a lui Satan asupra ta, mori şi
te îngropi faţă de el şi te faci una printr-un act de cununie cu Domnul tău
Isus Cristos, care ţi-a spălat păcatele şi ţi-a dat un cuget curat (o
conştiinţă care nu mai poartă pe ea nici o urmă a faptelor trecutului!); tu
treci din lume în familia lui Dumnezeu.
Tu le faci pe toate acestea în duh şi în adevăr: le faci cu toată fiinţa
ta, le faci cu adevărat!
Pentru acestea a instituit Domnul Isus botezul: ca să trăieşti în tine
aceste minuni ale harului lui Dumnezeu şi să le exprimi vizual ca să le ştie
toată lumea.
Dumnezeu să te ajute să le faci reale şi adevărate în tine. Apoi exprimă-le
cu toată încrederea, cu toată fiinţa şi cu toată bucuria.
Aici trebuie neapărat să-ţi spun un cuvânt despre Duhul Sfânt. Când tu ai
început să ai mustrări de conştiinţă, Duhul Sfânt a fost acela care lucra în
tine şi ţi-a dat convingerea de păcat (vezi Ioan 16:7-15). Când tu l-ai primit
pe Domnul Isus în inimă, Duhul Sfânt a fost şi el acolo şi te-a născut din nou,
te-a născut de sus, te-a născut din Duh (Ioan 3:1-5), te-a născut din Dumnezeu
(Ioan 1:11-13). În tine locuiesc acum şi Domnul Isus şi Duhul Sfânt (vezi
Efeseni 3:14-19). Domnul Isus şi Duhul Sfânt sunt cele două braţe cu care te-a
îmbrăţişat Dumnezeu Tatăl şi te-a făcut copilul Lui. Tu ai intrat astfel în
părtăşia Sfintei Treimi. Bucură-te în ea şi trăieşte în ea (1 Ioan 1:1-11).
Cu multă dragoste in Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt,
Iosif Ţon
Filter
No comments...
Write Comment
Va rugam scrieti un mesaj in legatura cu articolul.
Atacurile la persoane nu vor fi publicate.
Rugam nu folositi comentarile pentru a promova website-uri sau publicitate de orice fel.
Comentariile vor fi mai intai citite si doar apoi publicate. Va multumim pentru intelegere.
Texte, articole 
